luni, 30 august 2010

CONTINUARE...


Inca de la intrare, in primul hol esti impresionat de bogatia stucaturilor, a picturilor murale si de imensitatea covoarelor. Palatul are 285 de camere, fara a socoti holurile, baile, bucataria si incaperile pentru depozitare. In acest palat totul este autentic si nerestaurat. Din holul de la intrare am urcat catre primul etaj, urcand pe scara in stil baroc. Aici balustrada este din cristal de Murano, iar in centru este luminata de un candelabru de Baccarat de o tona si jumatate. Trecand prin alte holuri si culoare, am admirat o parte din vesela in care era servit sultanul si familia sau musafirii. Am vazut apartamentul sultanului, al mamei sultanului, camera in care sultanul se intalnea cu copiii. Peretii camerelor sunt de diferite culori, albastru, visiniu, pe jos marmura, lampadare de Boemia ce lumineaza intim spatiile. Incalzirea se facea prin pardoseala, printr-un sistem unic in lume la acea vreme si care este folosit si astazi. Sala de receptii este decorata numai in rosu( culoare importanta pentru turci), este si ea luminata de un candelabru de peste doua tone din cristal de Murano. Sala unde erau primiti ambasadorii si unde sultanul primea darurile trimise de reprezentantii marilor puteri ale vremii este impunatoare si este luminata de un candelabru de cristal ce cantareste 4,5 tone, cristal tot de Murano. In aceasta sala a fost parafata reforma lingvistica, prin care Turcia a trecut de la alfabetul arab la cel latin(cea mai revolutionara reforma a lui Mustafa Kemal Atatürk). Am vazut si Sala de Ceremonii, locul in care se oficiau logodne si casatorii la palat, unde se dadeau banchete in cinstea sultanului si a altor persoane importante din familia sa, sau de la curte. De jur imprejurul acestui salon, la nivelul unui etaj inalt, exista un coridor cu ferestre semirotunde. De acolo, ascunse de ochii participantilor, sotiile si femeile din herem puteau privi desfasurarea ceremoniilor.

vineri, 27 august 2010

PALATUL DOLMAHBAHCE


Palatul Dolmabahce, ultimul palat al sultanilor dupa Topkapi, in traducere insemnand "pamant furat de la mare". Legenda spune ca sultanul care a comandat construirea acestuia, Sultanul Abdulmecid, nu a vrut sa locuiasca pe acelasi pamant cu oamenii de rand si a dispus umplerea cu pamant a unei parti din mare. Palatul Dolmabahce este considerat o copie a Palatului Versailles din Franta datorita asemanarii stilurilor arhitectonice.Cum intri pe poarta sa imensa, splendid decorata, te astepti ca inauntru sa gasesti multa bogatie si fala otomana. Asa si este … Nu poti fotografia sau filma in palat. La intrare, un soldat imbracat in uniforma de gala, cu un fizic si o tinuta de invidiat, se lasa fotografiat fara sa clipeasca, minute in sir, asteptind si schimbarea sa. Curtea palatului este imensa, pe masura importantei acestui edificiu. La tot pasul sunt ronduri cu flori frumos aranjate, statui si fantani arteziene. Palatul Dolmabahce este grandios; se intinde pe 15. 000 mp si a costat 5 mil. Lire otomane. A fost resedinta administrativa de la infiintare,din 1853 pana prin anii 1940, daca nu gresesc; se pare ca si in prezent unele intalniri deosebit de importante se tin tot aici. Nu vreau sa plictisesc prea mult cu amnunte, dar zilele urmatoare voi continua...

duminică, 22 august 2010

PIATA BAIAZID - ISTANBUL

Piata Baiazid este un imens spatiu, fiind unul din cele mai aglomerate locuri din oras, timp de mai multe secole. Denumirea populara este Piata Baiazid (Beyazit Meydani) dar oficial se numeste Piata Libertatii (Hurriyet Meydani). Se afla pe locul Forum Tauri, forum Greco-roman al lui Theodosiu, denumirea venind de la statuia taurului de bronz. Era un loc de sacrificii ritualice.



Aici se afla cateva dintre cele mai frumoase cladiri din oras - Moscheea Beyazit, Universitatea din Istanbul, Muzeul de caligrafie (pe care nu l-am vazut).






luni, 16 august 2010

INSULELE PRINTILOR

Cu feribotul ne-am indreptat spre Insulele Printilor. Am vizitat una singura. Acestea nu sunt decat cartierele plutitoare ale marelui oras Istanbul. Sunt in numar de noua, sunt de diverse dimensiuni si forme, cu relief variat, cu foarte multa vegetatie si o clima suportabila in timpul verii. Insulele sunt renumite pentru viata calma si tihnita, datorita lipsei oricarui mijloc de transport motorizat si pentru micile plaje. In toiul verii multi locuitori din Istanbul se muta pe insule, unde au case de vacanta si clima este mult mai placuta decat in oras. Serile sunt intotdeauna animate, cu baruri, restaurante si terase in aer liber, pline cu peste sau fructe de mare la gratar si cu bere rece tinuta la gheata.
Cum ieşi din port o iei înainte înspre turnul cu ceas, unde privirea îţi este atrasă de coada lungă de turişti ce aşteaptă să le vină rândul la câte o caleaşcă, iar nasul îţi este mutat din loc de mirosul care vine de la cai. Ne-am plimbat cu caleasca trasa de cai. Cu caleasca ne-am plimbat pe strazile insulei, unde am admirat casele de vacanta dar am trecut si prin zona nelocuita a insulei, zona salbatica cu stanci impadurite care par a se arunca in mare.

joi, 12 august 2010

ISTANBULUL NOAPTEA

Plimbandu-ne pe podul Galata s-a lasat intunericul.
Bineinteles ca am facut
numeroase poze. Totul este luminat si se reflecta in apele Bosforului. Dar mai bine las imaginile sa vorbeasca.





miercuri, 4 august 2010

ISTANBUL - PIATA DE PESTE

La unul din capete podului Galata ,chiar sub pod,este o piata de peste, care te face sa-ti doresti sa mananci peste chiar daca nu-ti place prea mult. Ce sa mai spun de cei care chiar mananca pestele cu multa pofta si placere!

Dorada, guvizi, stavrizi, calcan, cambula, raci si alte specii, recunoscute doar de pasionati, se zbat pe tarabele curatate de comerciantii echipati cu cizme de cauciuc si furtunuri cu apa.
Pe langa tarabele cu peste proasp
at sunt terase unde se serveste peste direct de la taraba si desigur si salate proaspete.

Tot acolo vezi si o multime de pescarusi ce mananca resturi de peste si chiar pesti intregi aruncati de pescari.